Diferența dintre legislația din anii anteriori și cea actuală este că în România acest standard a devenit obligatoriu pentru construcțiile noi . Fără îndeplinirea acestuia din stadiul de proiect , teoretic, nu se vor mai emite autorizații de construcție. Acest lucru are atât avantaje, cât și dezavantaje, desigur. Principalul avantaj pentru locatari este consumul redus de energie în locuință. Dezavantajul ar fi, desigur, obținerea acestui consum redus. Se poate realiza prin investiții suplimentare în sistemul de termoizolație și în sistemul de încălzire-răcire. Astfel, se poate obține autorizația de construire și intabularea imobilelor. Deși l-am numit dezavantaj, trebuie să recunoaștem, că, în fond, este tot un avantaj. Acesta se resimte pe termenul lung în nivelul redus al  facturilor la energie. Totuși, mai sunt și alte aspecte de care trebuie să ții cont atunci când vine vorba despre standardul nZEB. Vorbim despre ele în cele ce urmează.

Pentru ca proiectul de construcție să fie autorizat cu succes, arhitecții trebuie să țină cont de performanța materialelor din termosistemul clădirii. Termoizolarea acoperișului, precum și a fundației trebuie realizată dintr-un mix de produse de izolație. Aceste ar trebui să asigure eliminarea punților termice, reducerea la minim a pierderilor energetice prin utilizarea de materiale cu emisivitate redusă * ( sub 0,1 emisivitatea la scanarea termică) și cu menținerea garantată a performanțelor de-a lungul  duratei de funcționare a clădirii.

Pentru ca o locuință să obțină certificarea standard nZEB, minim 30% din energia consumată trebuie să fie din surse regenerabile. În fond, aceasta trebuie să fie produsă la fața locului sau în imediata apropiere. Dintre acestea enumerăm: panouri solare, pompe de căldură, panouri fotovoltaice, energie eoliană și altele.